Şi-au unit destinele în urmă cu patru decenii. De atunci se iubesc şi se respectă. Nu deţin nici un secret, reţeta lor este simplă: compromisul. Sunt frumoşi, cu toate că au trecut de mult anii tinereţii. Mărturisesc însă, ţinându-se de mână, că vor avea mereu sufletele tinere. Vasile Brânzan are 65 de ani, iar soţia sa, Lucreţia, are 56 de ani. Sunt din municipiul Târgu Jiu şi locuiesc în localitatea Iezureni. Lucreţia Brânzan a fost şi este o femeie foarte frumoasă: chipul îi este luminat de ochi albaştri precum cerul de vară, buze pline şi o faţă rotundă, senină. Zâmbăreaţă, dar şi timidă, Lucreţia Brânzan şi-a păstrat tinereţea chiar şi la 56 de ani. Se potriveşte cu soţul său, se completează, după cum spun chiar ei. În cei 40 de ani de căsnicie, cel mai frumos lucru din viaţa lor au fost şi sunt cei patru copii, trei băieţi şi o fată, ajunşi acum la casele lor. Cunoştinţele îi descriu drept o familie de aur. „Am luat-o de la 16 ani şi patru luni“ Viaţa nu le-a fost uşoară: Vasile a rămas orfan de tată de la vârsta de şapte ani, iar Lucreţia a crescut într-o familie foarte săracă, fiind nevoită să muncească de la o vârstă fragedă. Aşa s-au şi cunoscut cei doi companioni: „Lucram la întreţinerea clădirilor comuniste, iar Lucreţia era un copil care venea să mai câştige un ban pentru fraţii şi părinţii săi. De când am văzut-o prima dată mi-a fost dragă. Şi am zis: eu nu las fata asta, nici de aş muri! Era atât de frumoasă, avea ochii mari şi albaştri, luminoşi! Era frumoasă foc! Când a împlinit 15 ani, ţin minte cât oi trăi, a venit la mine şi mi-a dat o bomboană. După un an şi ceva am luat-o de nevastă. Am luat-o de la 16 ani şi patru luni, era un copil, dar am avut o viaţă frumoasă împreună. Ne-am jurat credinţă, am zis că vom fi împreună şi la greu, şi la bine, şi la boală. Aşa a fost. În 40 de ani de când suntem căsătoriţi am trecut prin foarte multe situa