Palmaresul său include peste 200 de montări, numeroase premii, nu puţine controverse şi un mare succes la public.
La doar 4 zile după moartea marelui David Ohanesian, lumea operei româneşti rămânea fără un alt reper: regizorul Hero Lupescu. Un inovator, un spirit liber care a regândit modul în care opera ajunge la publicul său.
Fiul lui Avram Wolfsohn, cantor la Sinagoga Mare din Bucureşti, absolvea în 1955 Regia, la Institutul de artă teatrală Lunacearski din Moscova. Îşi obţinea licenţa cu spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski, la Opera din Timişoara. Pe 2 iunie 1956 debuta pe scena Operei Române din Bucureşti, cu Tosca de Puccini. A lucrat timp de 34 de ani, în perioada 1954-1988, la Opera Română, realizând de-a lungul carierei mai mult de 200 de spectacole.
Printre cele mai reprezentative creaţii ale lui Hero Lupescu se numără Faust, Cosi fan tutte, Traviata, Nabucco, Nunta lui Figaro, Evgheni Oneghin, Cavalleria rusticana, Boris Godunov, Gianni Schicchi, Don Giovanni, Orfeu, Povestirile lui Hoffman, Mireasa vândută, Cneazul Igor, Samson şi Dalila, şi Trubadurul. Ultima sa premieră pe scena Operei Naţionale a fost Boema de Puccini, în ’93, în scenografia lui Cătălin Ionescu Arbore, actualul director al instituţiei. A regizat spectacole la Operele din Sarajevo şi Ankara.
A fost profesor la Conservatorul din Bucureşti, dascăl şi model pentru generaţii de artişti.
Regizor cu o viziune modernă asupra montărilor de operă, Lupescu şi-a asumat riscul de a fi criticat sau controversat. În anii ’70 a montat spectacolul Traviata în blugi la Craiova, iar la Conservatorul bucureştean a regizat un Don Pasquale la fel de nonconformist. Acum câţiva ani, într-o montare cu Bărbierul din Sevilla, a găsit soluţia triplării unui personaj, pentru ca trei interprete să-şi poată susţine, cu acel spectacol, examenul de licenţă.
Montările lui Hero
