Din septembrie, bancile si companiile de asigurari au o noua miza: pensiile administrate privat. Aceasta a devenit, in toate pauzele publicitare de la TV, tema sezonului.
Toata vara, publicitatea de la televizor, dar si cea de pe strada, din presa scrisa sau de pe Internet a gravitat in jurul pensiilor facultative. Ne aminteam atunci ca nu o sa traim pentru totdeauna, ne dadeam seama cat de plictisitor poate fi sa ajungi pensionar, eram intrebati daca vom ajunge si noi, candva, sa imbatranim sau, mai direct, daca vom prinde chiar ziua de maine.
Unii ne speriau cu pensionarii zilelor noastre: „Ei nu au nici o vina ca au o viata plina de greutati”, si ne dadeau ultimatumuri: „Stii de pe acum ca, dupa iesirea din activitate, pensia de stat va fi insuficienta pentru a-ti sustine stilul de viata cu care te-ai obisnuit”.
Toamna, insa, este a pensiilor administrate privat. Sunt patru luni in care populatia activa sub 35 de ani trebuie sa aleaga intre vreo 17 fonduri de pensii, si batalia nu tine cont nici de principii, nici de bani.
Pe langa campaniile media, jucatorii mobilizeaza armate de oameni carora le promit oarece comisioane, consultati ad-hoc, deseori fara nici o instructie, care nu te lasa sa scapi pana nu recunosti cat de minunat e fondul lor.
In privinta publicitatii - daca, pentru pensiile facultative, erau la moda reclamele socant-amenintatoare, acum sunt la ordinea zilei clipurile cliseizat-edulcorate, cu functionari bancari impecabili dornici sa indeplineasca, iarasi si iarasi, toate dorintele tinerilor clienti.
Unele clipuri se detaseaza, fara probleme, din pluton. Repetate la nesfarsit, trec dincolo de haz, stupiditate sau iritare. Functionarii salvatori ai unei anumite banci, imbracati mereu cu camasa alba si cravata rosie, stau si ii pandesc pe tinerii aflati in difictultate.
@N_
