Legile proprietăţii, adoptate în 2005, au părut să fie o idee bună. După doi ani, s-a dovedit că „practica“ ne omoară. Multe dintre revendicările „grele“ n-au primit nici acum soluţionare. Luni, 1 octombrie. Prima zi în care se pot depune cereri la Fondul Proprietatea pentru a primi bani, în loc de acţiuni. La prânz, în faţa sediului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor aveai impresia că s-a organizat un miting spontan de

Legile proprietăţii, adoptate în 2005, au părut să fie o idee bună. După doi ani, s-a dovedit că „practica“ ne omoară. Multe dintre revendicările „grele“ n-au primit nici acum soluţionare.

Luni, 1 octombrie. Prima zi în care se pot depune cereri la Fondul Proprietatea pentru a primi bani, în loc de acţiuni. La prânz, în faţa sediului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor aveai impresia că s-a organizat un miting spontan de protest. Zeci de pensionari încercau să forţeze poarta. Ba chiar veniseră şi trei jandarmi care blocau lanţul de oameni şi încercau să păstreze ordinea. Căldura şi îngrămădeala au fost ingredientele care aveau să alimenteze mici conflicte: „Nu mă mai împingeţi, că nu mai am loc“, avertiza strident o bătrână care se dezechilibrase şi era să cadă cu tot cu gardul montat de jandarmi“. „De ce intră, dom’le, ăla care are bon cu 110. Că eu am 37“, se plângea un domn de vreo 70 de ani, care se îmbrăcase în cele mai bune straie - un costum bleumarin decolorat de vreme şi venise tocmai din Cluj să primească despăgubiri pentru imobilele naţionalizate de comunişti. Omul era simbolul clasic al intelectualului care şi-a păstrat demnitatea şi aerul de gentilom în ciuda mizeriilor îndurate pe vremea comunismului. Şi care acum este pus pe drumuri şi stă ore în şir în soare, la cozi, pentru că aşa înţelege statul român să îndrepte greşelile făcute de fostul regim.