Vladimir Tismăneanu: "Obiectivul numărul unu al Cominformului a fost deplina înregimentare a partidelor comuniste incluse în această organizaţie, precum şi a celor rămase în afara ei". Sursa: EVZ

Pentru Stalin, faptul că Tito declanşase o serie de acţiuni internaţionale fără a se fi consultat în prealabil cu el reprezenta un risc centrifug absolut inacceptabil.

Cel mai mult îl deranjase pe despotul de la Kremlin tentativa, configurată în 1947, de a pune bazele unei Confederaţii Danubiene care să includă Iugoslavia, Bulgaria şi România (în perspectivă ar fi putut fi integrate Albania şi Ungaria).

Ideea avansată de Tito şi Dimitrov a fost privită cu suspiciune de Stalin. Este de presupus că avertismentul categoric dat liderului bulgar într-un articol din „Pravda“ a grăbit moartea acestuia.

Când era vorba despre dominaţia sovietică a noului bloc, nu era loc pentru niciun fel de experimente originale. Stalin dicta linia, iar sateliţii erau obligaţi să o urmeze cu neclintit devotament.

Cum spunea un slogan din Cehoslovacia epocii (care îşi găsea pandantul în fiecare dintre „democraţiile populare“): „Împreună cu Uniunea Sovietică pentru veşnicie!“. Ideile lui Dimitrov şi Tito au fost cunoscute şi de unii dintre apropiaţii acestora din statele sovietizate.

Ştim din memoriile lui Petre Pandrea că în timpul vizitei la Bucureşti, conducătorul bulgar a stat de vorbă cu acest vechi amic pe teme legate de „helvetizarea“ unor state din zonă (Pandrea era căsătorit cu sora lui Pătrăşcanu şi se cunoaştea cu Dimitrov din perioada când se aflau amândoi la Berlin, înaintea venirii la putere a naziştilor).

Stalin a mimat iniţial suportul pentru planul confederaţiei, apoi l-a pus la punct cât se poate de dur pe Dimitrov. Din amintirile lui Milovan Djilas, vicepreş edintele iugoslav devenit ulterio