SIBIU 2007. Documentarişti din Austria recreează, prin fotografii, viaţa evreilor din timpul Holocaustului şi nu moartea lor.

Secvenţe din viaţa evreilor din România, cu unele dintre cele mai fericite momente din familie, dar şi despre Holocaust, sunt reunite într-o expoziţie inedită, deschisă la Sibiu, în holul primăriei.

Din Braşov, Sibiu, Arad, Târgu- Mureş sau Cluj-Napoca, poveşti ale familiilor de evrei, derulate de-a lungul ultimului secol, sunt aduse la viaţă de fotografii alb-negru, însoţite de texte de o frumuseţe rară. Mese în familie, fotografii de la plajă, de la orele de balet sau simple portrete sunt reunite în expoziţ ia care creionează viaţa evreilor, altfel decât s-a făcut vreodată până acum.

Expoziţia reuneşte zeci de amintiri ale evreilor din România, poveşti culese de istorici şi reînviate de evrei prin descrierea vechilor fotografii de familie care au imortalizat mesele de seară, vacanţele de vară sau portretele nepoţ ilor. Rezultatul este un fermecător documentar, cu imagini şi text.

Poveşti renăscute

„Tata şi un prieten al său aveau o afacere cu biciclete, dar au dat faliment, iar părinţii mei s-au întors la Sibiu. Acolo au avut o tutungerie…”, e însemnarea de sub o fotografie de familie, din 1939. „Aici sunt eu, îmbrăcat în spielhozen…”, se descrie Vasile Grunea şi îl vedem pe când era un băieţel, în 1929.

„Mama mea, Estera Gunth, în ziua nunţii sale. Poate că sunt subiectiv, dar mie mi se pare că arată seducă tor”, mărturiseşte Ştefan Gunth, despre o fotografie din 1930. „Tata mi-a spus că acest taur cântărea 1.050 kg”, scrie sub imaginea unui taur alb uriaş, chiar la intrarea în expoziţie.

Fotografia a fost făcută la Gherla, în anii 1930. „Aici era la un antrenament al echipei de fotbal Maccabi. Eu eram căpitanul echipei, primul din stânga”, este descr