- Editorial - nr. 199 / 11 Octombrie, 2007 Daca occidentalii ar fi stiut de la bun inceput ce surprize le pot oferi romanii, avandu-i alaturi, cu siguranta nu s-ar fi legat la cap decat dupa indelungate deliberari. Acum ar face oricand pasul inapoi, dar este prea tarziu. S-au supraapreciat crezand ca nuca romaneasca este mai usor de sfarmat si de digerat, in imensul ei creuzet, subapreciind in acelasi timp gradul de incurabilitate al bolnavului care se numeste Romania. Urmarile sunt cele care se vad. Lipsa de neputinta in a face fata valului de violenta si criminalitate, emanat de la cohortele de romani, in speta tigani, care au invadat spatiul batranului continent, depreciindu-le starea de confort si microclimatul de convietuire. Saptamanile acestea am fost martorii unor luari de pozitii dure, pana la revolta, ale italienilor si, in primul rand, ale celor din Roma si Milano, hotarati sa nu mai suporte presiunea infractionala la care sunt supusi de catre aceasta categorie de imigranti romani aciuiti prin zona. Italia este, astfel, a treia tara, dupa Franta si Marea Britanie, care se simte deranjata de romani, revolta pe care o afiseaza intr-o maniera mult mai zgomotoasa, tipic latina, si care face ca impactul demersului lor sa fie mai puternic receptat in constiinta cetatenilor celorlalte tari europene, facand astfel din Romania dusmanul cel mai de temut al civilizatiei occidentale. Daca pana la aceste incidente, cu un ecou atat de larg mai beneficiam de un anume prag de toleranta, pe ici pe acolo, de acum inainte ne va fi din ce in ce mai greu, ca romani, sa-i convingem pe acestia, ca, noi, cei multi sau putini care-i vizitam, sau care lucreaza din greu si onest la ei, nu suntem facuti din acelasi aluat cu infractorii. Este usor de zis, dar foarte greu de demonstrat, pentru ca, ani de zile, si mai ales dupa revolutie si dupa invazia tiganeasca prin diferite habitat