"Imi pare rau ca cei de la Bruxelles nu au mai multe instrumente punitive pentru a pedepsi incapacitatea acestui guvern".
Stiu ca multi vor spune ca asta inseamna tradare de tara, dar eu unul imi doresc ca Uniunea Europeana sa ne aplice clauzele de salvgardare. Ambele. Si pe agricultura, si pe justitie. Si imi pare rau ca cei de la Bruxelles nu au mai multe instrumente punitive pentru a pedepsi incapacitatea acestui guvern.
Din 1990 pana in 2006, majoritatea reformelor s-au facut sub presiune externa. FMI ne cerea sa tinem cheltuielile bugetare sub control. Banca Mondiala - prin programe precum ASAL sau PSAL - ne-a fortat sa privatizam fostele IAS-uri si intreprinderile din industrie.
Relatia cu minoritatea maghiara s-a normalizat, in mare masura, pe fondul pregatirilor pentru intrarea in NATO. Independenta justitiei a fost legiferata abia prin 2004, sub amenintarea ca aderarea la UE va fi amanata cu un an.
Aceasta politica, a biciului si zaharelului, nu a mai avut efect dupa ce Romania s-a vazut primita in UE. Guvernantii nu prea au mai avut de ce sa se teama. Nu exista - multi spun „din pacate” - posibilitatea ca, odata primit in Uniune, sa mai fii dat afara.
Daca aderarea la spatiul Schengen si adoptarea monedei euro vor fi amanate, publicul nu va percepe o astfel de situatie ca pe o drama. Singura amenintare care mai sperie executivul de la Bucuresti este adoptarea clauzelor de salvgardare.
Este insa o perspectiva destul de indepartata. Deciziile Comisiei Europene sunt „politice”, ceea ce inseamna ca, daca te pricepi sa tragi sforile, poti scapa de pedeapsa. Acesta este probabil motivul pentru care guvernul a apelat la consultanta fostului negociator-sef, deputatul PSD Vasile Puscas.
Este clar ca niste figuri triste precum cele ale ministrilor Chiuariu si Remes nu aveau nicio trecer
