Un text de o rara, stupefianta violenta impotriva tiganilor semneaza Alexandru Bogdan Duca in revista Cultura (30 august a.c.). Este un text care ar innobila oricind o publicatie precum Romania Mare; cu atit mai mare mi-a fost mirarea sa-l vad gazduit in revista condusa de dl Buzura.
inspaimintatoare la articolul lui Alexandru Bogdan Duca este aparenta de argumentatie logica, stiintifica, operind pe baza expunerii unor fapte de toti stiute.
. Autorul nu injura (de aceea am zis ca ar innobila o revista in care, de obicei, se injura, nu se argumenteaza). Iata sapoul: „Problema sociala reprezentata de tigani nu este de ieri de astazi, ci de cind europenii au intrat in contact cu aceasta etnie. Romii sint o populatie care nu se lasa asimilata, ci opune o rezistenta deosebit de puternica la orice forma de civilizatie si la orice proces de civilizare, o populatie lipsita (cu exceptii individuale, desigur) de orice simt civic fata de patria de adoptie, traind intr-o continua stare de promiscuu optimism“. Prima fraza este, probabil, corecta. Cu mentiunea ca, cel putin in unele state europene, problema a fost, o vreme si macar in parte, rezolvata prin aservirea tiganilor. Ca, dupa emancipare, tiganii nu au fost asimilati, s-ar putea sa fie si problema statelor respective. Dar Alexandru Bogdan Duca nu are timp de nuante. El emite sentinte cu valoare universala („populatie care nu se lasa asimilata“) si nu pune macar un minuscul bemol: care, pina acum, nu a putut fi asimilata. Iata o alta: „Caci nimeni nu ii iubeste pe tigani (fara doar si poate cu exceptia acelora care nu au intrat niciodata in contact cu ei)“. Metoda e simpla si deloc noua: observatii corecte, dar, fatalmente, partiale, sint ridicate la rang de axioma si, pe baza lor, se construieste o teorie. Odata acceptate axiomele, concluziile curg, intr-adevar, cu necesitate.
Toate acuze
