Bogdan Lis a facut parte din conducerea sindicatului polonez Solidaritatea. L-am cunoscut la Bucuresti, cu ocazia vernisajului expozitiei Drumuri spre libertate. Spre Europa prin Solidaritate. Mi-a facut impresia unui om puternic si hotarit. Probabil ca n-ar fi rezistat la presiunile comunismului daca n-ar fi stiut ca lupta e indelungata si ca iti trebuie curaj. Interviul a fost realizat la sediul Institutului Polonez din Bucuresti. Multumim conducerii institutiei – domnului Jaroslaw Godun si doamnei Luiza Savescu – pentru sprijinul acordat in pregatirea si realizarea acestui interviu.

Unde sinteti nascut?

M-am nascut in 1952, chiar la Gdansk. Am lucrat intr-o intreprindere care producea echipament electronic pentru vapoare. Imediat dupa terminarea scolii, din 1967, am lucrat in port. Au urmat evenimentele din decembrie 1970 in urma carora am ajuns la inchisoare.

Pentru ce motiv?

Oficial, nu au existat acuzatii. Eu am fost inchis deoarece criticasem activistii organizatiei de tineret.

Cit ati stat inchis?

N-am stat mult: o jumatate de an. Am fost aparat de diverse persoane.

Ce persoane?

Am primit sprijinul unor organizatii ale ziaristilor.

Cind a inceput sa se infiripe Solidaritatea, la Gdansk?

in 1976, dupa marirea preturilor si dupa protestele sociale care fusesera in toata tara, autoritatile au trecut la represiuni. Oamenii care au protestat au ajuns la inchisoare. Atunci, pentru prima data, s-a inchegat, la Varsovia, un grup de intelectuali care a inceput sa se organizeze in scopul apararii acelor oameni care fusesera inchisi. Cu alte cuvinte, vorbim de Comitetul de Aparare a Muncitorilor, asa-numitul KOR, din care au facut parte multi intelectuali – Adam Michnik, Jacek Kuron. Membrii KOR stringeau fonduri, mergeau la procesele – niste inscenari, de fapt – impotriva muncitorilor. Daca e