La zece ani de la disparitia pictorului, o mare expozitie Florin Niculiu este binevenita pentru a evalua mostenirea artistica pe care acesta ne-a lasat-o. O expozitie realizata cu lucrari aflate in patrimoniul familiei, al colectionarilor si al muzeelor da o imagine convingatoare asupra creatiei unui artist ce ocupa un loc special in plastica noastra contemporana.

Galeria Veroniki Art isi redeschide programul sau expozitional cu acest eveniment (27 septembrie-21 octombrie), menit a face cunoscut un destin artistic remarcabil, un artist a carui biografie, marcata de momente dramatice, ar putea explica o existenta traita aproape exclusiv in plan cultural. O structura complexa – era pasionat de muzica si literatura, scria poezii si eseuri –, un puternic sentiment religios il ajuta sa treaca mai usor, in opera sa, pragul realitatii, spre sferele infinitului poetic.

Florin Niculiu se naste la Hudesti-Botosani, un loc fantastic, incarcat de traditie, de unde aduce multe amintiri, fapt ce explica, intr-un fel, bogata imaginatie de mai tirziu. Viziunea lui plastica a pornit intotdeauna de la real, dar depaseste experienta senzoriala, prefera lumea simbolurilor, unde imaginarul sau este captat de o intelegere a spatiului si a timpului la scara cosmica. Stradania lui a fost de a se apropia de esenta primordiala, de un univers citit in permanenta existentei sale, dar si de natura, surprinsa in perioadele maxime ale vigorii sale. Biografia lui poate fi lamuritoare pentru intelegerea modului atit de personal in care a abordat raportul finit-infinit. Viata sa a fost presarata cu evenimente dramatice, cu incercari dificil de trecut: si-a pierdut de timpuriu sotia, si-a pierdut fiul si chiar sfirsitul lui a fost unul surprinzator. De toate acestea nu putem face abstractie, privindu-i opera, gasim in acest fel explicatia unei tensiuni, a unei anume dimensiu