Tema este din ce în ce mai "la modă": recent, însuşi Pablo Coelho a publicat un roman (Vrăjitoarea din Portobello), tradus cu succes şi în română (Humanitas a vândut în 2 săptămâni 20.000 de exemplare) unde eroina principală, dotată cu însuşiri magice, este o "ţigancă" din România adoptată de o familie libaneză (în realitate, e vorba de o familie austriacă, dar după cum se ştie, în limbaj iniţiatic Viena era simbolizată de Orient...)

Între imaginea romantică, puternic luminată alb-negru, şi cea neretuşată a zilelor noastre, reprezentarea literară şi etnografică a "ţiganilor" impulsionează un amplu domeniu de cercetare. Sunt oare "ţiganii" acei artişti mândri, acele nobile şi pasionate caractere din literaturile apusene, sunt ei nedomoliţii stăpâni ai propriilor destine, sau nimic altceva decât robii cu firi orientale, refractari la lege, din scrierile sud-est-europene? Câteva universităţi europene au încredinţat secţiilor de germanistică (fiind totuşi vorba de o ramură a marelui trunchi indo-european) sarcina de a explora această necunoscută şi, astfel, Universitatea din Trier desfăşoară, împreună cu Universitatea Bucureşti, un proiect despre semantizarea "ţiganilor" de la 1850 până în prezent, "Străini în propria ţară". Pentru că istoria acestui neam e mult prea lăsată în voia legendei şi oralităţii, cel mai adesea reconstruită doar din notaţiile unor "necunoscători, dispreţuitori, urmăritori şi ucigaşi", cum observa Michael Krausnick (Die Zigeuner sind da. Roma und Sinti zwischen Gestern und Heute. Würzburg 1981).

Lucrările unei conferinţe pe această temă (Timişoara 2006), desfăşurate sub egida Congresului Germaniştilor din România, au fost recent publicate - având pe copertă un tablou din anul 1855 (care fusese, până de curând, necunoscut): o pictură de Ludwig Knaus, în care paznicul local întreabă ceata dacă are hârtii de liberă trecere. Imaginea e pl