M-a cuprins un déja vu apăsat, în aceste zile de octombrie, când frunzele cad ca fondurile de investiţii sau ca băncile comerciale în mandatul lui Emil Constantinescu. De pe ecranele TV, fostul preşedinte îmi zâmbeşte la fel de neputincios ca în zilele când era stropit, la propriu şi la figurat, cu cerneală. Momentul său de slăbiciune, ca să nu-i spun leşin, de la întronizarea patriarhului, face şi el parte din fundal, ca şi cămaşa (de ţipătoare nuanţă) lui Radu Vasile, când ne povesteşte analize economice. Lipsesc lecţiile civice pe care ni le ofereau convorbirile dintre Marius Tucă şi Romeo Beja, nici PSD-ul nu mai cântă la unison, ca atunci, apar însă din nou procesele televizate. În prim-plan, doi foşti colegi de cabinet, Mureşan şi Remeş, surprinşi în filmul (difuzat de televiziunea publică) unui intitulat flagrant (spun intitulat, pentru că nu e unul consumat, din punct de vedere juridic, precum acela în care au fost implicaţi, cu ani în urmă, jurnalişti craioveni - şi care s-a finalizat cu sancţionarea procurorilor).

Mureşan declară că nici vorbă de vreun plic sau de mită, discuţiile erau perfect normale (şi codate, adaug), iar colegii săi ţărănişti îl întâmpină solidari la întoarcerea în Baia-Mare. Remeş nu spune nimic, ai putea crede că nu-şi vede capul din problemele agriculturii, până pe 9 noiembrie guvernul trebuind să trimită un raport convingător Comisiei Europene, altfel, ne paşte clauza de salvgardare şi pierderea unor subvenţii de 110 milioane de euro (dar nu despre asta păreau a discuta, pe terasa din Dorobanţi, cei doi). Tăriceanu îi cere însă demisia şi, cum pe probleme europene, a apelat recent la sprijinul experţilor din PSD, Vasile Puşcaş şi Alin Teodorescu, nu e exclus să ceară sfatul social-democraţilor şi în acest domeniu restanţier.

Executivul PNL-UDMR, pe care PRM, PC şi Ion Iliescu nu l-au lăsat să cadă, lucrează: a finaliz