La începutul anilor '90 apărea în Franţa o revistă lunară, "Actuel", specializată într-un soi de anchete puse sub genericul Ce que le filles disent au dos des mecs (Ce vorbesc fetele în spatele băieţilor - fireşte dublate de acelaşi tip de discuţii ale băieţilor despre fete). Un grup de 5-6 tinere discutau între ele liber, la început mai crispat, apoi din ce în ce mai lipsite de inhibiţii, despre bărbaţi, despre dragoste, despre propriile aspiraţii, fantasme erotice, obsesii şi complexe. Discuţiile (inspirate, foarte probabil, de filmul lui Steven Soderbergh, Sex, lies and videotape, erau înregistrate şi reproduse tel quel în paginile revistei. Rezultatul (implicit) era o combinaţie de freudism şi analiză socială, prilej de distracţie pentru unii (probabil cei mai mulţi dintre cititorii acestei reviste destul de iconoclaste, care îşi propusese ca, în spririt postmodern, să deconstruiască toate tabu-urile vremii), dar şi de studiu serios pentru specialiştii în antropologie, sexologie, psihologie, sociologie. Ce cred în intimitatea lor fetele despre băieţi? Iată o întrebare care nu ar trebui să-l lase indiferent nici pe maturul rafinat, nici pe seducător, nici pe macho, nici pe adolescentul timid şi speriat.

Ruxandra Cesereanu este una dintre cele mai prolifice autoare apărute după 1990. O mulţime de volume de proză (romane, dar şi proză scurtă), poezie, eseu (de la problematica foarte complexă a gulagului românesc până la destructurarea revoluţiei din decembrie 1989), reportaje sociale, studii de mentalitate (realizate cu sprijinul studenţilor săi), te fac mereu să te întrebi cu nelinişte ce nouă surpriză va aduce viitoarea carte a acestei imprevizibile scriitoare. Realmente, văzând varietatea preocupărilor Ruxandrei Cesereanu (şi constatând că cele mai multe dintre aceste preocupări sfârşesc în publicarea de cărţi), nu se poate să nu te întrebi cât de serioase