La Palatul Sutu este deschisa o retrospectiva dedicata unui artist roman prea putin cunoscut. Inainte de razboi a expus la cateva din Saloanele Oficiale, iar in '58, inaintea plecarii in Franta si apoi spre insula Reunion, are o expozitie in Bucuresti despre care scrie Ionel Jianu.

Raul Lebel prezinta toate datele unei biografii romantate si captivante. Dintr-o familie de bogati protestanti francezi pe linie paterna si de ascedenta iudaica pe linie materna, aviator pasionat, dar si studios al artelor, la Academia de Belle Arte din Bucuresti, artistul descrie el insusi portretul unui tip obisnuit in elita europeana dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, crunt lovita de cele doua calamitati consecutive din acei ani. In mod captivant, toate aceste provocari ale destinului, se oglindesc in picturile, nu foarte multe la numar, realizate de-a lungul vietii, din care un numar important sunt expuse acum la Palatul Sutu.

Nascut in 1907, Raul Lebel atinge maturitatea artistica odata cu anii '40, in care se indragosteste de cea care-i va inspira picturile pentru totdeauna, Ana Beja, o frumusete de o finete emotionanta, din Slimnic, Sibiu, cu care se va casatori in 1943. Portretele sotiei sale au deja o implinire tehnica si estetica ce tine de maturitate, dar mai ales exprima o emotie calma, contemplativa, tradusa de obicei prin tuse fine, rapide si o cromatica luminoasa, vibranta. Mai ales acest tuseu al lui Lebel (ca sa imprumutam un termen muzical) din anii 30 - 40, poate anii sai cei mai buni, este foarte interesant: modul cum, din linii si suprafete de culoare cu pasta subtire, intr-o cromatica calda cu irizari de albastru, transleaza pe panza subiectele care l-au atras. Acest tuseu in sine captiveaza fiindca, alaturi de vitalitatea inerenta lucrarilor oricarui bun artist, el contine, ca si subiectele si reprezentarile lui Lebel, un fel de eleganta intrins