Sunt la modă ghidurile: ghid practic pentru cei care s-au săturat de România ca de mere acre (elegant spus "pentru un job european" sau "pentru aspirantul la doctorat în Statele Unite"), ghid practic pentru şoferii care înjură şi mituiesc poliţişti de la circulaţie ( "care intră în conflict cu Poliţia rutieră"), pentru cei care vor să devină paparazzi (presa scrisă) şi pentru cei care vor să se fâţâie pe sticlă (vedeta de televiziune), pentru portari, mame eroine, manageri şi, probabil, boschetari, manelişti, miliardari, ucigaşi plătiţi, vameşi şi farisei. Se pare că singura categorie oropsită este cea a câtorva studenţi care nu au, dar creează generos probleme, sistematic ignoraţi de autorii cărţilor de gen. M-am gândit aşadar că n-ar fi inutil să scriu, la început de an universitar, un microghid în ajutorul celor care vin din greşeală la Facultatea de Litere şi şchiopătează apoi puternic din pagină în pagină. Toată lumea trebuie să aibă o şansă, nu-i aşa?

Situaţii Curente

Chiar dacă ai ales facultatea aceasta pentru că literatura română a fost singura materie la care puteai să copiezi în liceu şi obţineai note peste 5, nu trebuie s-o arăţi de la început. De aceea încearcă să-ţi controlezi expresia de teroare de pe chip atunci când se pomeneşte un titlu sau un nume de autor.

Când dai buzna afară pe uşa facultăţii, izbindu-l puternic pe profesorul care tocmai încearcă să intre, nu te sfii. E un mod ca oricare altul de a-ţi afirma personalitatea.

Dacă ţi se recomandă să mergi la bibliotecă şi să citeşti pentru seminar, simte-te iremediabil jignit. Te crede incult!

Întreab-o pe profesoara de LRC (limbă română contemporană) de unde poţi face rost de "dum", din moment ce ea a scris pe tablă DOOM. Doar oo se citeşte u.

Când ascensorul e plin, aruncă-te şi tu în el, strivindu-i pe ceilalţi, mai ales că te grăbeşti. Dacă ascensorul