Poezia ca text explorator intr-un inlauntru (al lumii, al eului, al devenirii), poezia ca moment al observatiei si al notatiei ei nemijlocite, crude, torsionate. Omul-asa-cum-este-el vazut de demonul-artistic-incipient, o "inchidere in torent", dar si o proiectie in golul unei sensibilitati agresate.

Texte emise in graba, cuvinte zvarlite parca impotriva a ceva nedefinit, pentru a exorciza acest agent malign ori doar inconvenabil. Le lointain interieur al lui Michaux, intr-o varianta mai criptica, mai dinamica, scaldata in resturi suprarealiste de intalniri fortuite. Imaginea filmica si meditatia abstractizanta sunt aleatoriu raspandite si creeaza un contrapunct incitant, textul putand fi receptat pe diverse paliere. Existentialul debusolat, rupturile de stari frizeaza uneori fisa clinica, dar cat de dens e aburul poetic degajat de astfel de mixturi. O toxicitate intrinseca, o recunoastere nebuloasa, starile laxe ale constientei, progresii in directii nebanuite, toate aceste zone sunt acoperite de cuvinte exacte in care scapara un umanism ultragiat: "tu deschizi un ceas intors fixat de o mie de ori el suna automat ne cunoastem ireversibil intr-un kilogram de poze in miniatura desigur m-am obisnuit cu apropierile cu regresul iti trimit o ruptura in ea se intampla reductia unor complexe teritorii de la unu la zece sau pana la o mie noi recapitulam asfixierea in deschiderea falcii taiate din locul in care raspundem in batjocura - (exercitiu mental)".

Kilogramul de poze in miniatura din care i se expediaza (prietenului, iubitei?) o singura ruptura in care si complexele se vad micsorate... O sugestie ironica, vizionara in acelasi timp. Un cadru precis, parca dintr-un film. O miscare launtrica, dar si un travelling al aparatului de inregistrat. Ciocniri ale elementelor opuse ori doar diferite. Simtirea imprecisa a momentului survolata de sinteze presimt