Nu cred că exagerez observând că Bruxelles, Capitala regatului Belgiei, apare astăzi drept o imagine-vitrină a Europei Unite. Atât în plan instituţional, cât şi în cel cultural artistic. Este o metropolă relativ mică ce etalează astăzi un potenţial important. Dat fiind cumulul actual al instituţiilor comunitare, dată fiind vocaţia locului, aceea de mare intersecţie privind circulaţia valorilor. De tot felul. Culturale, artistice, economice. Dată fiind naşterea şi dinamica conceptelor politice, diplomatice. Date fiind abordările şi disputele în plan etnic, religios confesional. Multe dintre problemele Europei, nu de azi, nu de ieri, par a se fi strâns aici. Belgia este un veritabil creuzet al istoriei.
A avut o mare şansă atunci când - cu decenii în urmă, mai exact în anul 1958, la iniţiativa generalului De Gaulle - sediul NATO a fost strămutat de la Paris. Este anul în care Le Corbusier, celebrul arhitect şi urbanist elveţian, inaugura sediul Expoziţiei Universale, construcţie vizionară pentru inaugurarea căreia compozitorul franco-american Edgard Varese a realizat un spaţiu sonor electronic la fel de vizionar cu caracter ambiental. Realizate într-o strânsă interdependenţă muzica şi arhitectura rămân în continuare drept un memento al creativităţii umane puse în slujba europeanului celei de-a doua jumătăţi a secolului.
Un copil cu multe moaşe. Aşa s-a dovedit a fi - în debutul acestei luni - concertul de deschidere a marelui Festival european al artelor, festivalul supranumit "Europalia".
Ediţia din acest an, cea de-a XXI-a, se desfăşoară pe o durată de patru luni, până în debutul lunii februarie a anului viitor, şi este dedicată celor 27 de ţări membre ale U.E. cu o luminare prioritară a valorilor celor două ţări recent admise, a României şi Bulgariei. Concertul a avut loc în marele complex pe care îl reprezintă Palais des Beaux-Arts, un spaţiu cult