Un tânăr preot duce singur povara unui nou fel de misionariat. El a construit prima biserică ortodoxă română din Serbia de Răsărit. Şi a fost condamnat, pentru ea, de către un

Un tânăr preot duce singur povara unui nou fel de misionariat. El a construit prima biserică ortodoxă română din Serbia de Răsărit. Şi a fost condamnat, pentru ea, de către un tribunal

Îi spun: "Parcă eşti o pisică ce merge pe o bombă fierbinte. Trebuie să ai grijă să nu sară în aer, dar şi să nu te arzi". Îmi răspunde: "Ştii, pot să mă ard, dar să ştiu că, de unde pun piciorul, nu-l mai dau înapoi". E Boian Alexandrovici, cel care-a vrut să-l slujească pe Dumnezeu în limba neamului său, în Timoc, şi nu i-a fost îngăduit.

Atunci, din nimic, a creat o lume nouă, cum spunea Boliay. A luat de la sârbi şi a dat să aibă şi românii (de ne luăm după sârbi), ca un haiduc al noului veac.

Dar n-a luat de la ei. A dat jos praful aşternut cu migală peste ideea de român. Care geometrie e permisivă? "Niciun lucru nu poate să ocupe acelaşi spaţiu în acelaşi timp cu un alt lucru". "Dar sufletul şi trupul?" - întreabă Nichita.

Rugă în română

Le-au făcut trup sârbesc alor noştri, cât sunt în viaţă, şi piatră de căpătâi cu "ici" în coadă, şi în chirilice, pentru moarte. Iar Boian asta a făcut: a dat biserică românească sufletului care s-a păstrat prin sute de ani de prigoană. Şi loc e pentru sârb să-şi spună crezul, şi loc e pentru vlah, sau cum şi-o fi spunând - român, valah - s-asculte Evanghelia pe limba sa, dacă-i trebuie Evanghelie.

În Serbia, cum în România. Cât timp vorbeşte româneşte cu muma sau cu tatăl său, una e: român. Iar sârbul simplu din Timoc nu i-i duşman, ci oamenii Bisericii Ortodoxe Sârbe şi autorităţile locale aţâţate de ei. Cu sârbii locului se trăieşte bine.

L-aud vorbind pe Boian şi mă împart între a-i asculta limba şi a prinde sensul