Exaltarii frenetice a modernitatii cu orice pret, Eco ii opune privirea calma si echilibrata. Datorita eruditiei sale extraordinare, stie sa faca cele mai neasteptate racorduri si sa arate ca un text medieval e mai plin de substanta si de actualitate decit cine stie ce "produs" cultural care se pretinde ultimul strigat in materie. Titlul nu e un - facil - joc de cuvinte. Vreau doar sa spun ca noua carte a lui Umberto Eco tradusa in romaneste, Inainte ca racul (RAO, 2007), reia multe din preocuparile si temele prezente in cartile anterioare. Cartea reuneste mai multe conferinte precum si articole publicate, intre 2000 si 2005, in L'Espresso si La Reppublica. Sint insa si teme noi, indeosebi de natura politica: pe de o parte, Statele Unite si lumea intreaga dupa septembrie 2001, pe de alta - guvernarea Berlusconi. Nu voi insista asupra articolelor - numeroase - consacrate acestor subiecte. Ma despart, nu o data, de pozitiile pe care le adopta Eco, mai ales in ceea ce priveste necesitatea interventiei in Afganistan si in Irak. Intram aici intr-o discutie lunga si complicata. Oricum, indiferent daca esti sau nu de acord cu el, nu poti sa nu-i admiri inteligenta, claritatea argumentarii, pasiunea lucida pe care o investeste in demonstratie. De ce Inainte ca racul? Intr-o scurta prefata, Eco arata ca lumea contemporana cunoaste o seama de fenomene ce indica intoarceri in trecut: nu evolutie, ci involutie. Observatia e valabila si pentru noile tehnologii, si pentru fundamentalismele acum in voga, si pentru marile migratii care amintesc de ce s-a intimplat in primele veacuri de dupa Hristos. Exaltarii frenetice a modernitatii cu orice pret, Eco ii opune privirea calma si echilibrata. Datorita eruditiei sale extraordinare, stie sa faca cele mai neasteptate racorduri si sa arate ca un text medieval e mai plin de substanta si de actualitate decit cine stie ce "produs" cultural