"Mult mai picanta a fost supa Tom Yum Goong, cu creveti, fasii prelungi de legume proaspete si bucatele de bombe biologice, cunoscute si sub numele de chili."
Cei care vor cu adevarat sa razbeasca trebuie sa aiba curaj, dar mai ales multa bafta. Cred ca eu fac parte dintre aceia carora tatal le-a spus: "Prost esti, noroc sa ai!" cand erau mici. Si nu ma plang, dar cu siguranta nu cred ca duc lipsa nici de curaj.
Spun asta pentru ca totusi comporta o oarecare vitejie sa te duci inapoi la un restaurant pe care l-ai facut praf intr-o cronica in urma cu ceva timp (pe merit), dandu-i o nota care exista numai in ecuatiile binare. Dar niciodata nu mi-a fost teama sa incerc lucruri noi, chiar daca, in cazul restaurantului Thai Moods nu e vorba tocmai de ceva nou, ci, mai degraba, de o ciorba reincalzita. Pentru ca restaurantul nu e proaspat deschis, ci, din cate am inteles, relansat.
Si, dupa cum am aflat saptamana asta, desi eram convins de contrariul, ciorba reincalzita si reasezonata poate fi chiar foarte buna.
Prima data cand am fost la Moods, acum vreo doi ani parca, nici macar nu era gata casa si locul functiona la parametri minimi. Acum, casa este minunat aranjata, primitoare, cu o lumina difuza cat sa te relaxezi dupa o zi grea de munca la multinationala. E o lumina placuta, blanda, cam ca aceea despre care Balzac spunea ca ajuta orice femeie trecuta de o anumita varsta sa arate ca si cum tocmai si-ar fi facut debutul in societate.
Pe pereti, tot felul de decoratiuni orientale, care mai de care mai colorate si mai placute la privit. Am observat ca exista un laitmotiv al elefantilor si tot felul de clopotei, brodeii si tapiserii. Preferata mea e soba din centrul salonului principal, pe care imi propun sa o pipai cu mult drag la iarna. Pe fundal se aud discrete acorduri de muzica din acea parte a lumii, cat sa te ajute sa inghiti ma
