Dacă a existat vreodată un mit al "grupului de la Cluj" (şi a existat, cel puţin printre pesedei), el s-a spulberat săptămâna trecută. E posibil ca indivizii care-l compun să fi evaluat corect consecinţele trecerii moţiunii de cenzură. În acelaşi timp, e evident că mult mai important decât ce se întâmplă cu partidul este, pentru ei, ce se întâmplă cu Iliescu. Or, la acest capitol, evaluările lor sunt catastrofale. Problemele PSD-ului sunt strict legate de persoana şi de influenţa malignă în partid a lui Ion Iliescu. Personajul care a avut înmărmuritoarea lipsă de bun simţ de a declara la catafalcul lui Antonie Iorgovan că atâţia alţii care ar merita să moară sunt în viaţă, e salvat tocmai de oamenii care promiteau să reprezinte o alternativă la stilul "cârpei kaghebiste". Ei bine, Iliescu supravieţuieşte tocmai cu ajutorul celor care se pretindeau a fi "reformatorii morali" ai partidului.

Dacă Geoană e marele perdant al recentelor întâmplări, Iliescu a repurtat o "victoire a la Pyhrrus": încă una ca asta şi putem spune că PSD-ul şi-a îndeplinit profeţiile politice şi poate muri linişit! Acum, vorba lui Marin Preda, e de văzut ce se întâmplă cu oamenii. Deşi am apucat vremurile ca un Vanghelie să vorbească, pe ton de guru versat într-ale politicii, despre "unitatea partidului", e limpede că moţiunea a sfârtecat definitiv vălul de compromisuri, ambiţii şi adversităţi menţinute la un nivel controlabil. De-acum în colo, sediile partidului se vor transforma în terenuri de vânătoare, unde se va trage din toate poziţiile, cu speranţa nimicirii definitive a adversarului.

Rănit de moarte, Geoană va continua în acelaşi stil agresiv pe care a încercat, de altfel, să-l imprime şi partidului. Nu cred că, în urma întâlnirii de la Braşov, Iliescu va deveni mai puţin "mincinos". După cum nu-mi imaginez nici că Iliescu va recalibra "în jos" sensurile cuprinzătorului adver