JURNAL DE CINEFIL Un bărbat se imbracă in rochie ca să-şi inţeleagă mai bine soţia. A aflat el de la o prietenă că, dacă te imbraci in hainele cuiva, ai putea să-l simţi şi să-l inţelegi mai bine. Şi, intr-un fel ciudat, "rochia albastră adusă din excursia in Bulgaria" il face să intre in pielea ei, să ia din curajul ei şi să inceapă să riposteze la cicălelile conjugale. O apostrofează el, care de obicei e supus, o trimite la doctor (deşi
lui i se spunea că e bolnav, după criterii comice), dar in toate gesturile lui e o doză mare de iubire - m-am pus in pielea ta, pentru
că te iubesc - , nerostită insă.
JURNAL DE CINEFIL
Un bărbat se imbracă in rochie ca să-şi inţeleagă mai bine soţia. A aflat el de la o prietenă că, dacă te imbraci in hainele cuiva, ai putea să-l simţi şi să-l inţelegi mai bine. Şi, intr-un fel ciudat, "rochia albastră adusă din excursia in Bulgaria" il face să intre in pielea ei, să ia din curajul ei şi să inceapă să riposteze la cicălelile conjugale. O apostrofează el, care de obicei e supus, o trimite la doctor (deşi
lui i se spunea că e bolnav, după criterii comice), dar in toate gesturile lui e o doză mare de iubire - m-am pus in pielea ta, pentru
că te iubesc - , nerostită insă.
E secvenţa mea preferată din "Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele", cea mai recentă premieră a Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ. Imi place mult, pentru că aparent e comică: un bărbat trecut de 60 de ani - cu riduri, chelie şi burtă de la berea din sticle care "pot să scoată bule" - poartă hainele soţiei mulate, caraghioase. N-are nimic din gesturile asumării unui travestit, nici măcar nu se găndeşte la asta, deşi are o prietenă artist (pictoriţă de bibelouri) care l-a iniţiat vizual in travestire. Are insă o umilinţă şi o tandreţe care vin din dorinţa de a merge mai departe in căsnici
