Se mai încheie un an în care visul unui spital de copii în Craiova rămâne tot neconcretizat. Încă un an în care, riscându-şi vieţile, părinţi şi copii fac curse nebune între spitale, secţii şi zeci de doctori. Încă un an în care, din motive, să zicem, de neînţeles, Craiova rămâne singurul dintre oraşele importante ale ţării care nu are spital pentru copii. Astăzi i-a fost mai bine. Ba chiar foarte bine, dacă ar fi să se ia după pofta de mâncare cu care s-a trezit încă de dimineaţă. Şi mai ales după cheful de joacă. Nu se mai jucase de trei săptămâni! Adică de când se îmbolnăvise şi începuse să meargă aproape zilnic la spital. Şi nici măcar la acelaşi: de fiecare dată, când starea i se agrava, părinţii îl duceau în alt loc, la alt medic. Şi fiecare i-a pus alt diagnostic, i-a administrat alt tratament. La ultimul, nici nu se mai ţinea pe picioare - a fost dus pe braţe. Din fericire însă, abia aici şi-a revenit. Câte puţin în fiecare zi, timp de o săptămână. Până acum, când s-a simţit aproape ca înainte, cu poftă de mâncare şi de joacă. Aproape vindecat! Din spital în spital, pe pielea pacientului Într-unul dintre saloanele de la etajul unu al Clinicii de Pediatrie (aflată încă în cadrul Spitalului Clinic Municipal Filantropia), un băieţel de trei ani se zbenguie vioi sub ochii bunicii. Din când în când se mai opreşte să-şi privească „fluturaşul“ de la mână: o batistă care susţine branula pentru perfuzii. Pentru că nu-l mai doare mânuţa şi nici o altă parte a corpului, băiatul îşi pierde repede interesul şi o ia de la capăt cu joaca. Îl cheamă Antonio Davidescu şi a fost internat aici în urmă cu o săptămână. Adus în stare foarte gravă, după ce a străbătut un lung şir de spitale şi a mers la mulţi doctori care nu au reuşit să-i pună un diagnostic corect, dar i-au prescris nenumărate tratamente, copilul a făcut rapid investigaţiile necesare de la clinică. La numai o