La data cand prezentam pentru cititorii "Romaniei Libere" (vezi "Buturuga mica si carul mare", din 21.01.2007) imprejurarile care au dus la decizia lui Edmund Stoiber de a se retrage din postul de prim-ministru al Landului Bavaria si de a nu mai candida la functia de presedinte al Uniunii Crestin-Sociale, inca nu era foarte clar daca acest final neprevazut al unei stralucite cariere politice nu va avea cumva urmari dramatice si pentru pozitia unui partid care, "abonat" la majoritatea absoluta a voturilor, conduce de 45 de ani, neintrerupt, destinele landului. Mai ales ca existau destule semne de intrebare: cota de popularitate a partidului se afla in scadere, retragerea leader-ului parea mai curand rezultatul manevrelor de culise decat al unei deliberari proprii, iar pentru conducerea partidului concurau doi candidati, amandoi

cu sanse considerabile, ministrul bavarez al Economiei

Erwin Huber si ministrul federal al Agriculturii Horst Seehofer, si era de presupus ca infruntarea lor va pricinui serioase pagube colaterale. Drept pentru care adversarii politici, in primul rand social-democratii si ecologistii, siliti de decenii sa joace in parlamentul bavarez rolul unor palizi figuranti, sperau sa le vina, in sfarsit, apa la moara.

Intre timp, apele s-au limpezit. Succesiunea la carma guvernului bavarez, transata de la bun inceput in favoarea lui Günther Beckstein, pe atunci ministru de Interne, a fost pecetluita pe 9 octombrie prin votul Landtag-ului, fara emotii de altfel, intrucat CSU detine aici doua treimi din numarul mandatelor. Contrar asteptarilor, competitia dintre cei doi candidati la functia de presedinte al partidului s-a derulat in limitele sportivitatii, iar Horst Seehofer – in ciuda faptului ca intre timp i se reprosase o legatura extraconjugala, ceea ce a contat desigur la 29 septembrie, cand delegatii adunati in congres l-au preferat pe