Motiunea de cenzura impotriva guvernului Tariceanu II a fost, in mod previzibil, respinsa. PSD-ul, cel mai mare partid parlamentar al actualei legislaturi, nu a reusit sa-si convinga reprezentantii sa voteze, in corpore, impotriva unui cabinet tarat deja de acuzele publice aduse membrilor sai.
Voturile PD-ului si PLD-ului, partide ferm situate in opozitie, desi se declara de dreapta, ca si PNL-ul guvernamental, nu au fost suficiente. In ciuda "slabiciunilor" sale evidente, cabinetul a ramas in functiune. S-ar putea glosa destule pe marginea modului in care s-a realizat votul sau a felului in care s-au comportat parlamentarii, dar - oricum - rezultatul era de asteptat. Cand este vorba de vreo situatie ce le ameninta confortul (si - mai ales - "sursele" lui), membrii clasei politice romanesti devin, dintr-o data, solidari. Asa se explica de ce nationalistii-extremisti din PRM voteaza un guvern din care face parte UDMR-ul (pe care, altfel, l-ar interzice) sau de ce "socialistii", oamenii "de stanga" din jurul lui I. Iliescu, sustin la putere un partid "de dreapta", a carui ideologie o condamna vehement. Constatarea ca in Romania, clasa politica a devenit o casta ce-si apara pe toate caile si cu orice mijloace interesele, a devenit o banalitate. Atitudinea "turmei" parlamentare fata de introducerea - propusa de presedintele Basescu - a votului uninominal este - si ea - revelatoare.
Votul motiunii de cenzura propuse de PSD a fost semnificativ - in primul rand - pentru situatia initiatorului ei. Cu cateva luni in urma, PSD-ul sprijinise instalarea cabinetului Tariceanu II. Mediile din Romania au suspectat atunci existenta unui acord discret intre PNL-ul aflat la guvernare si PSD-ul situat in opozitie. Termenii "putere" si "opozitie" deveneau, din aceasta perspectiva, goliti de sens. PNL-ul, dornic sa ramana cu orice pret la guvernare, desi are o sustinere