Merită să vă osteniţi să votaţi la alegerile europene de pe 25 noiembrie, după ce chiar oamenii politici au dat impresia că nu merită să le ţinem? Nici măcar viitorii europarlamentari, cu excepţia câtorva fomişti, nu par prea entuziaşti: au doar un an de mandat, iar promisiunile de a fi pe listă şi pentru încă unul - viitor - cine ştie dacă vor fi respectate; au contribuţie financiară proprie la campanie şi indemnizaţie modestă (Strasbourg e foarte scump - singurul motiv pentru care parlamentul e acolo este că francezii ţin cu dinţii să aibă şi ei o capitală europeană).
Pentru partide, mai puţin PD, care se lăfăie în sondaje, alegerile vin înainte să apuce să se redreseze, presupunând că viitorul le mai rezervă asemenea bucurii. Pregătit nu e aproape nimeni, deşi raportez cu mândrie că am cules aproape toate chestionarele pe care le-am distribuit în luna aprilie, în care ceream partidelor să îşi precizeze poziţia faţă de temele principale europene. Pentru prima oară avem o idee cam pe unde se poziţionează formaţiunile noastre politice faţă de subiectele europene, iar unele chiar au adoptat aceste poziţii în şedinţe la vârf, exact aşa cum ar trebui să adopte poziţiile şi faţă de politicile naţionale, dar cum rareori se întâmplă, pentru că de obicei vine fiecare cu un proiect scris de un grup de interese sau un consultant proaspăt absolvent de la „Titu Maiorescu“ pe care îl bagă direct în parlament.
Diferenţele de poziţie nu sunt mari şi câte sunt nu se datorează ideologiei, ci personalităţii celor care au avut misiunea să completeze chestionarele. Liberalii sunt cei mai tehnocraţi şi aplicaţi în acelaşi timp, se vede mâna Departamentului pentru Integrare. Democraţii sunt corecţi şi ambigui, peste tot unde există contradicţii se feresc să le rezolve tranşant. Ungurii sunt cei mai coerenţi, în poziţiile lor nu vezi nici o contradicţie. Severin e ca întotdeau
