"Ca urmare a amputarii piciorului, fiul meu are nevoie de o proteza"

Mult stimata doamna Sanziana Pop,

Numele meu este Stefan Daniela si sunt mama unui baiat de 25 ani. Citesc revista pe care o conduceti si admir deschiderea ei spre solidaritate umana. Sper sa nu ocoliti nici scrisoarea mea, pentru ca numai mila si bunatatea dvs. si a celor care citesc aceasta revista au ramas singura mea speranta. Fiul meu, Barbulescu Constantin Iulius, este tot ce am mai de pret, dar soarta e nedreapta uneori. S-a nascut cu un hemangiom plantar drept, afectiune care pana la varsta de 16 ani nu a dat nici un simptom a ceea ce avea sa urmeze. La aceasta varsta insa i-a aparut o umflatura urmata de ulceratie si, in cele din urma, de o hemoragie puternica, chiar in talpa piciorului, in locul hemangiomului. La spital i s-a facut o ligatura de artera tibiala posterioara, dupa care hemoragia a incetat, dar a ramas o rana care nu s-a inchis definitiv si care intre timp se necrozeaza si se suprainfecteaza. Pe toata aceasta perioada, baiatul meu a urmat o facultate, a lucrat si si-a facut sperante, in ciuda durerilor pe care le suporta zilnic. Dar cand durerile au atins apogeul si infectia s-a extins, medicii au dat un verdict cumplit: amputarea. Nici acum nu pot crede ca un simplu semn din nastere a putut duce la pierderea piciorului. Operatia a avut loc in luna iulie a.c. si fiul meu a suportat cu stoicism, atat interventia in sine, noul statut social, cat si reactia celor din jur. Dar se pare ca aici ne-am impotmolit. Am sperat ca ne vom descurca, dar datoriile s-au acumulat si vestea proasta este ca trebuie sa procuram o proteza, atat de necesara, al carei pret se ridica la suma de 5000 lei noi, din care Casa de Sanatate suporta 20%, asta in cazul in care este aprobata, lista de cereri fiind atat de lunga, incat mai devreme de un an nici nu putem spera. Doamna Sanziana P