Prin modificarea legii răspunderii ministeriale se vede încă o dată - dacă mai era nevoie - imensa prăpastie dintre cele două Palate. Măsura executivului a fost înfierată de şeful statului, ministrul Justiţiei i-a răspuns imediat ş.a.m.d. Care este însă problema? Guvernul schimbă componenţa comisiei prezidenţiale speciale care dădea undă verde începerii urmăririi penale pentru miniştri. Pe fond, demersul pare îndreptăţit, deoarece noii membri ai comisiei vor fi judecători, numiţi de CSM, şi nu jurişti, cum era pînă acum. Se presupune deci că gradul lor de competenţă ar fi mai mare. În plus, în principiu, sînt independenţi, fiind numiţi de puterea judecătoarească, nu de cea executivă. În acelaşi timp, măsura vine ca un colac de salvare pentru cîţiva dintre miniştrii actualului cabinet, deasupra cărora atîrnă sabia lui Damocles a suspendării, în urma unor anchete ale DNA. Cel puţin 30 de zile, pînă la formarea noii comisii, Tudor Chiuariu, Paul Păcuraru şi, mai nou, Decebal Traian Remeş nu vor fi deranjaţi.

Contestatarii măsurii acuză Guvernul că schimbă regulile în timpul jocului ceea ce, cu siguranţă, nu este "fair". Dar ce face DNA-ul este "fair"? - răspund cei interesaţi. Şi, într-adevăr, ultimele acţiuni ale DNA-ului dau impresia că există cel puţin o parte de interes politic în demersurile sale: miniştrii liberali sînt cercetaţi cu predilecţie, iar ministrul Justiţiei a aflat că este în vizorul DNA tocmai cînd se afla într-o reuniune la Bruxelles. Mai mare publicitate pentru felul (bun?, prost?) în care funcţionează justiţia română nici nu se putea face. În puternicul zgomot de fond produs de huruiala "dosarelor" este greu de spus cine are dreptate. Preşedintele, care susţine DNA-ul? Premierul, care îi reproşează că se folosea de Comisia prezidenţială (şi de DNA) pentru a-i vîna pe miniştrii liberali? DNA-ul, care spune că tot ce face este în interesul