Autoritatile de mediu ne linistesc: Braila nu este un oras poluat. Cel putin in ceea ce priveste poluantii gazosi, gen dioxid de sulf, dioxid de azot, hidrogen sulfurat sau amoniac, concentratiile depistate in atmosfera braileana se situeaza mult sub maximele admise de normative, potrivit unor STAS-uri stabilite in anii 1970, 1980. Iar asta, in conditiile in care in jurul orasului inca isi desfasoara activitatea agenti economici cu potential impact asupra mediului. E vorba despre unitati ca "Termoelectrica", CET sau "Celhart Donaris". Nici una dintre aceste firme nu dispune, inca, pe tot fluxul tehnologic, de instalatii moderne de filtrare a noxelor emise pe cosurile de fum. Au primit, insa, autorizatii de functionare, cu conditia sa isi definitiveze, etapizat, in urmatorii citiva ani, investitiile de mediu. Investitii de ordinul milioanelor de euro, ce sint in grafic, la toti agentii economici implicati, dupa cum spun reprezentantii Agentiei pentru Protectia Mediului si Garzii de Mediu Braila. In atari conditii, atmosfera ramine curata, la Braila, doar fiindca nici una dintre aceste unitati nu mai functioneaza, de ani de zile, la capacitate maxima, aspect ce explica lipsa poluarii. Iar cind vorbim de lipsa poluarii trebuie sa tinem cont ca mirosurile urite, cum sint cele care impinzesc Braila seara de seara, purtate de vint dinspre ferma de porci de la periferia orasului, nu sint considerate factor de poluare, din punctul de vedere al normativelor in vigoare, ci, cel mult, factor de disconfort olfactiv.

Dar, chiar daca respira un aer cit de cit liber de substante toxice, brailenii nu prea tin cont de elementele naturale din imediata apropiere. Exemplul Dunarii e concludent: din 16 agenti economici monitorizati pe parcursul lunii august de APM Braila, 8 deverseaza in canalizare, deci in final in apele fluviului, substante nocive, peste limitele admise de l