"În orice caz, mulţumim şi celor care ne încurajează, şi celor care ne critică, dacă totul este spre folosul mîntuirii credincioşilor şi spre binele Bisericii." (din Cuvîntul de întronizare al Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 30 septembrie 2007)

Decesul Patriarhului Teoctist şi alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române au marcat, pe de o parte, apogeul prezenţei faptului religios ortodox în spaţiul mass-media din România; pe de altă parte, cele două evenimente sînt o reflectare fidelă a schimbărilor prin care trece în acest moment religia ortodoxă. O parte dintre temele aduse în discuţie cu această ocazie erau cunoscute deja de mai multă vreme. Alegerea noului Patriarh a schimbat însă ordinea priorităţilor. Discursul său public este şi el diferit de cel precedent. În rîndurile ce urmează voi încerca să scot în evidenţă doar o mică parte din principalele teme ce au dominat dezbaterea, aruncînd o privire cu nuanţe sociologice asupra unui subiect imens, fără îndoială, dar esenţial pentru înţelegerea Ortodoxiei româneşti la început de mileniu.

Mass-media

Aşa cum era de aşteptat, BOR a fost intens prezentă pe toate canalele media cu ocazia întronizării noului Patriarh, fapt ce poate primi mai mult explicaţii. În trecutul foarte apropiat, mass-media a avut relaţii mai degrabă dificile cu Biserica, din cauza atracţiei unor episoade senzaţionale şi uşor manipulabile gen "Tanacu". Acum, datele problemei s-au schimbat aproape în totalitate: cu excepţia unor derive legate de actul medical asigurat Patriarhului Teoctist, comunicarea a decurs aproape normal. Atenţia acordată subiectului arată că, spre deosebire de Occident, Biserica Ortodoxă este un dat, o prezenţă prea importantă spre a fi tăcută sub tăcere de media, fiind unul dintre actorii cei mai importanţi ai recompunerii democratice a ţării de după 1