In ciuda entuziasmului neconditionat cu care televiziunea publica, impreuna cu alte companii media s-au straduit sa promoveze productiile video ale serviciilor secrete drept episodul etico-politic major al momentului, difuzandu-le obsesiv si invitand o va
Cazul de mare coruptie evidentiat de peliculele cu pricina nu s-a calificat pe lista scurta a stirilor cu adevarat importante de la sfarsitul saptamanii trecute, asa cum a fost redactata si anuntata de cei mai multi jurnalisti.
Trei evenimente au fost considerate ca urmand sa aiba o influenta considerabila asupra opiniei publice la jumatatea lunii octombrie: racirea vremii, partida de fotbal Romania-Olanda si pelerinajul la moastele Sfintei Paraschiva de la Iasi. Selectia este probabil justa.
Daca filmul coruptiei ar fi fost difuzat in cinematografie, pesemne ca nimeni nu ar fi stat la coada pentru bilete, iar putinii spectatori nu ar fi avut privilegiul de a ocupa un spatiu onorat de prezenta unor inalte autoritati de partid si de stat. In schimb, zeci de mii de oameni au infruntat ore in sir ploaia si frigul pentru a lua parte la meci si la hram alaturi de presedintele tarii si de membrii guvernului, iar transmisiunile in direct ale celor doua manifestari au fost urmarite de milioane de romani.
In primii ani '90, crizele politice mobilizau in strada multimi impresionante. Mii de cetateni migrau spre Bucuresti pentru a-si face auzit, uneori in forme violente, cuvantul. Autoritatile erau de regula neputincioase in fata unor asemenea aglomeratii spontane sau planificate, imposibil de controlat si de stapanit. Reprezentanti ai manifestantilor erau adesea primiti la guvern pentru negocieri, alteori circulatia ramanea blocata luni intregi ori cladiri oficiale erau luate cu asalt de grupuri de demonstranti.
Fronturile, conventiile si partidele, ca si organizatiile civice, sin
