Republicanul: Sunteti tanar pensionar. Dupa treizeci de ani de munca...

Dr.Valeriu Zaharia: Dupa treizeci de ani de munca la Ploiesti. Ca, daca adun tot, sunt mai multi ani de munca. Vreo patruzeci. Acum am implinit 65 si am iesit la pensie.

De ce v-ati facut neurochirurg? Sunt, slava Domnului, specializari medicale mult mai banoase, nu-i asa?

Pentru ca nu banii au stat la baza alegerii mele. Daca voiam bani, ma faceam altceva. As fi ales, probabil, o specializare in obstetrica-ginecologie. Mi-am ales meseria, dupa ce am citit o carte. Dupa lectura ei, am stiut ca vreau sa fac chirurgie. Cartea despre care vorbesc se numeste “Obstacole”. A aparut, la Editura Medicala, pe la inceputul anilor’70.

E scrisa de Lloyd Douglas. O carte nemaipomenita. Intre timp, s-a scos la concurs postul asta de neurochirurg la Ploiesti.

In afara de Ploiesti, pe unde ati mai profesat?

La Spitalul 9 din Bucuresti. Dar cea mai mare parte a activitatii mele am desfasurat-o la Ploiesti. Pana cand terminai scoala, pe vremea mea, aveai mult de tras. Eu nu am intrat din prima incercare la facultate. Pentru ca nu aveam “origini sanatoase”. Mama era profesoara la liceul “Gheorghe Lazar”, iar tata era avocat. Pe dosarul meu scria “mic burghez”.

De aceea n-am suportat niciodata pilele si interventiile. Pentru ca au avut o influenta nefasta asupra activitatii mele.

Cum va simtiti acum?

Am inceput sa simt cum e sa traiesti. Sa nu te mai scoli foarte devreme, sa nu-ti mai sune telefonul in miez de noapte... Multi ani am avut o medie de somn de trei ore pe zi.

E grea meseria de neurochirurg?

Din punctual meu de vedere, nu. Iti trebuie multa hotarare. Nu tr