Septembrie 1988, Tescani
Un tînăr îmi povesteşte de ce a ales, fără să-i placă, Politehnica: părinţii îi dăduseră de înţeles că ar muri liniştiţi, dacă l-ar şti cu o diplomă de politehnician în buzunar. "Mi s-a părut că cinci ani din viaţa mea nu sînt prea mult, dacă îi pun în balanţă cu ultima clipă a părinţilor mei". Ce părinţi smintiţi şi ce tînăr cuminte! Totul e să nu amorţească în cuminţenia sa.
20 iulie 1988, Tescani
Bucuria rarisimă de a ajunge - în relaţia cu celălalt - la claritate.
7 octombrie 1988, Tescani
Goethe (din Farbenlehre) confirmat: nu numai că lumina nu poate explica, singură, universul culorii, dar îl dislocă. Lumina plină ucide tonurile vii ale oricărei privelişti. O ştiu pictorii, o ştiu fotografii, o ştie oricine a contemplat atent un peisaj, sub un soare intens. Culorile apar în toată splendoarea lor abia cînd lumina păleşte.
2 noiembrie 1988, Tescani
Nu-ţi poţi imagina un credincios islamic sau unul iudaizant (ca să rămînem la religiile Cărţii), care să încerce, ca Anselm, să vorbească despre Dumnezeu "în afara autorităţii scripturare" (vezi prefaţa Monologion-ului) şi să se mulţumească a fi în consens doar cu un teolog antecesor (în speţă, Augustin).
Miercuri, 14 ianuarie 1976, Bonn
Dacă s-ar institui un premiu Nobel pentru ratare, românii l-ar monopoliza pentru un secol.
Vineri, 13 februarie 1976, Bonn
Walter Nigg citîndu-l pe Charles Péguy: "Oamenii căsătoriţi sînt cei mai mari aventurieri ai secolului XX".
Londra, 1976, primăvara
La National Gallery: Piero della Francesca. Geometrii fragede, hieratism luxos. Un fel de Ion Barbu, purificat însă de orice zemuri antonpanneşti. Un carton al lui Leonardo pentru Sfînta Familie: corpurile irump în imagine ca din întîmplare, printr-un hazard de umbre. Pline de energie în spectaculoasa lor improbabilitate. "