N-o fi coruptia la virf apanajul exclusiv al Romaniei, dar probabil nu sint multe situatiile in care bunavointa ministrilor se cumpara cu palinca si caltabosi. E aproape imposibil sa mai spui ceva nou despre ultimul scandal in care se amesteca laolalta ministri, unul in functie si un fost ministru, DNA-ul si TVR-ul, pe un fundal cu palinca si caltabosi, comentat cu aprindere in mass media de o intreaga cohorta de jurnalisti si oameni politici. Mai niciodata scandalurile nu sint placute. Ele sint adesea si extrem de inconfortabile nu doar pentru protagonisti, fie ca e vorba de tintele directe, fie ca e vorba de cele lovite prin ricoseu, ci si pentru multi dintre spectatorii care isi doresc, spun ei, mai degraba liniste. Ideea ca guvernantii nu trebuie hartuiti, ci lasati sa lucreze in liniste, nu e noua. De la inceputul anilor 1990, cind la cirma se afla dl. Ion Iliescu, tot auzim astfel de lucruri. Nu e nici macar complet lipsita de sens. Nu rareori presa umfla peste masura chestiuni minore, iar campanii montate impotriva unor adversari politici sau a unor competitori din zona afacerilor sint la ordinea zilei. Celelalte au insa un evident rol sanitar. Fara ele, o societate cu institutii bolnave si fragile, lipsita de repere si de modele morale, cum e si cea romaneasca, nu are cum sa se reformeze. Scandaluri de tipul celui consumat recent sint relevante mai ales pentru ca in faza reactiilor post-eveniment devoaleaza realitati si mentalitati de regula mai putin vizibile. Ele ofera un tablou al starii natiunii, aici intra la un loc clasa politica, mass media si institutiile statului, mai veridic decit ar putea-o face sute de pagini de analiza. Nici nu stii ce sa deplingi in primul rind, daca e sa ne referim mai intii la clasa politica: lipsa de inteligenta, deficitul de caracter si totala absenta a sentimentului responsabilitatii sau derizoriul personajelor care o popul