(Comentarii pe marginea scrisorii "Cand ma lovea taceam si ma condamnam tot pe mine", F. AS nr. 784)
O mama cu trei copii, napastuita de violentele sotului ei aflat in detentie, sub acuzatia de jaf si crima, oscileaza intre dorinta de-a divorta si frica de represiuni
"Incearca sa fii, in primul rand, mama"
Draga Violeta,
Dupa ce am citit articolul in care iti descrii suferinta, ma simt datoare sa iti dau si eu un sfat: incearca sa fii in primul rand mama, sa iti protejezi copiii de rautatile vietii. Spun asta, pentru ca am vazut multi copii ai caror parinti duceau o viata plina de violenta, iar ei erau foarte complexati si inhibati. Le era frica si sa vorbeasca, se temeau ca daca vorbesc vor lua bataie de la cineva. De fapt, saracutii de ei credeau ca singurul tratament la care se pot astepta este violenta. Nu stiau cum e viata normala a unui copil, erau practic mutilati si cred ca sechele vor avea mult timp de acum incolo..., iar la randul lor, cand se vor casatori, vor face acelasi lucru. Violenta este ereditara, asa ca te rog mult sa te gandesti in primul rand la copii, iar daca ei vor fi fericiti, sunt sigura ca si tu vei fi fericita sau macar multumita de realizarea ta. Trebuie sa fii o luptatoare, sa fii capabila sa schimbi cursul vietii inspre bine, sa ai un final fericit, sa nu accepti existenta pe care o duci ca pe-o cruce ce ti-a fost data sa o porti. Viata este o lupta continua pentru supravietuire, iar daca accepti acum situatia in care esti, mai tarziu vor aparea alte probleme si vei face la fel, le vei accepta. Nu fugi de lupta cu greutatile vietii, incearca sa le gasesti rezolvari, apoi va veni si multumirea. Tu nu trebuie sa alegi intre sot si copii, nici intre tine si ei, ci sa alegi ceea ce este sanatos si moral. Or, in clipa de fata, partea morala a vietii tale sunt copiii. Salveaza-i si vei primi laude, atunci cand
