Cristian Mihai CHIS
Daca locuitorii unei planete indepartate, porniti sa exploreze noi civilizatii, ar ajunge intamplator pe Pamant si primul lucru cu care ar veni in contact ar fi imnul Romaniei, si-ar zice ca noi suntem sefii plantei. Sau pe-acolo.
Dupa ce-ar depasi prima impresie, cum ca au aterizat in capul unui popor oprimat, care secole bune n-a avut posibilitatea de-a-si desclesta falcile, ar descoperi ca, in fine, sangele de roman a invins, iar numele lui Traian, inscriptionat pe piepturi, glasuie inca si aseaza pe fruntea natiei laurii izbanzii.
Analizand insa doua milenii de istorie si comparand cauza cu efectul ar realiza insa ca la un moment dat, in glorioasa noastra istorie au aparut distorsiuni. Sau or fi existat de la inceput? Ca altfel cum s-ar impaca "murim mai bine-n lupta cu glorie deplina decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost pamant" cu realitatea, care-i plaseaza pe urmasii Romei intr-o noua forma de sclavie, generate de neputinta?
Ca altfel, cum se numeste imposibilitatea de-a ne construi un destin decent si de-a ne selecta dintre cei mai buni pe cei mai apti sa ia destinul tarii in mana spre a o indrepta spre un viitor unde rusinea se va fi transformat in piesa de muzeu? Sau poate ca nu exista astfel de indivizi, ci numai o mana de profitori care speculeaza neputinta si alta mana de caraitori care, incapabili sa construiasca ceva, se limiteaza la a demola?
Dar ce sa demoleze? Nimicul? Zero impartit la zero nu exista.
Se vor gasi persoane care sa ma acuze ca nu zaresc, in fumul daramaturilor, ghiocelul firav cu AND de stejar.
Am intrat in Uniunea Europeana, avem premisele unei dezvoltari dupa reguli validate pe alte taramuri, masuri care le-au adus altor popoare bunastarea, criterii sanatoase competenta, concurenta, justitie, recompensarea muncii.
Noul
