În iulie 1990, Helmut Kohl, primul cancelar al Germaniei unite, le promitea locuitorilor din landurile fostei Republici Democrate că vor avea parte de "cîmpii înfloritoare", devenite imediat o temă recurentă în discursurile politicienilor germani: nici unul dintre sensurile metaforice ale termenului nu a fost neglijat. Astăzi, din ce în ce mai puţini oameni politici apelează la metaforele paradiziace folosite cu atîta dezinvoltură de "tatăl" Unirii; pentru că nimeni nu vrea să-şi asume eşecul în realitate al visului.
"Cu revoluţia din Germania de Est, din 1989, şi cu reunificarea din 3 octombrie 1990, am reuşit să realizăm esenţialul: unitate, dreptate şi libertate. Acestea sînt principiile de la baza ţării noastre reunificate, cu adevărat o republică democrată germană." Aşa şi-a început preşedintele Bundestag-ului, Norbert Lammert, discursul către naţiune cu ocazia Zilei Unităţii germane: "unitate, dreptate şi libertate" şi "o republică democrată germană" - iată realizările de care germanii ar trebui să fie mîndri. E oare suficient?
În ciuda elanului economic, a rolului internaţional important şi a culturii bogate, germanii par tulburaţi de un soi de apatie care inhibă sentimentul de patriotism. Discursurile politicienilor cu ocazia Zilei Naţionale au fost moderate, manifestările civice au fost calme, iar întreaga sărbătoare - lipsită de glamour. Şi la Berlin, în fosta Germanie de Est, şi la München, în Vest, a fost linişte, şi numai relatările din presă aminteau, din cînd în cînd, de semnificaţia zilei de 3 octombrie, o zi de care puţini sînt dispuşi să-şi amintească. Tînărul interlocutor al unui reporter de la Deutsche Welle spunea chiar, cu seninătate, că data de 3 octombrie marchează începutul Oktoberfest - o sărbătoare a berii, acum mult mai populară decît Ziua Naţională...
Taxa de solidaritate şi barierele mentale
La 18 ani de la
