Oricît am fi de sceptici la ceea ce-i mai trece omului prin cap - şi slavă Domnului că îi trece direct proporţional cu scepticismul nostru, oricît am fi de pesimişti - şi slavă Domnului că sîntem, încît nici propriul nostru scepticism nu ne mai satisface,

oricît am fi de obosiţi prin practicarea obligatorie a ironiei şi, mai ales, a autoironiei, incapabili de milă faţă de cei care le ignoră, oricît de cumplit şi larg căscăm în lungile discuţii pe care le avem cu noi înşine, în care ne imputăm dur pesimismul, deriziunea, carenţa de magneziu şi tragism, luciditatea, aceea numită de Eugen Ionescu şi "lumina multor palate sărace", sincerităţile de atîtea ori un lux al inimii pe care ni-l permitem inconştienţi la cît deţinem în bancă, oricît ne-am balansa, am bascula şi ne-am sfîşia în viaţa asta curat oximoronică, spre oroarea celor ce nu ne văd decît joviali, de parcă jovialitatea ar fi azi o ciumă, o crimă, un sentiment bolşevic (că cele fasciste cer explicaţii...), (hai, gata, nu te mai întinde),

pe scurt: oricît de antipatici şi enervanţi ne sîntem nouă înşine ca şi celorlalţi, fie şi în inegală măsură,

nu se poate, nu se poate să nu tresărim ca din morţi la citirea acestei ştiri machetate bine pe două coloane late, cu un titlu rece, apt să ne urmărească între 10 şi 15 minute:

"A fost inventat telefonul care detectează minciunile".

Pentru cei care declară fără să mintă, cu o invidiabilă nonşalanţă, că "dragă, de mult nu mai citesc nici un ziar", măcar pentru ei - nu pentru mine, un simplu jurnalofag nenorocit - mă văd silit să consum spaţiu explicînd că o societate londoneză va comercializa în curînd un telefon care "printr-o tehnologie sofisticată" va putea măsura "gradul de credibilitate al celor spuse" într-o convorbire; un dispozitiv special, luînd în calcul inflexiunile vocii, permite încifrarea nivelului de stres la care ajung