Deşi făcută "pentru binele poporului şi in numele lui", naţionalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost ţinută departe de "urechile poporului". ⢠Lege şi fărădelege
Cu paşi mărunţi şi tăcuţi spre naţionalizare
Deşi făcută "pentru binele poporului şi in numele lui", naţionalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost ţinută departe de "urechile poporului". Conducătorii Partidului Muncitoresc Romăn au pregătit actul in amănunt, incepăndu-l, in forţă, cu confiscarea averii Casei Regale.
"Reţeta sovietică" pentru infăptuirea idealului comunist cerea parcurgerea unor paşi concreţi de către noile state-satelit subordonate URSS-ului: căştigarea alegerilor de către un partid comunist sau muncitoresc, instituirea controlului puterii comuniste in toate variantele ei - executivă, legislativă, judecătorească, trecerea economiei sub "protectoratul" statului. In Romănia, incepănd cu 1945 şi pănă in 1948, comuniştii făcuseră toţi paşii. După proclamarea Republicii Populare Romăne şi infăptuirea reformelor agrară şi monetară, la jumătatea anului 1948 a venit răndul naţionalizării.
O "NECESITATE". In numărul din 1 ianuarie 1948, revista Biroului Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti (Cominform) - "Pentru pace trainică, pentru democraţie populară" - a publicat un articol semnat de liderul comuniştilor romăni, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este pentru prima dată cănd Dej vorbeşte despre "necesitatea" iniţierii actului de naţionalizare. Fraza cu pricina o va repeta, şase luni mai tărziu, in discursul rostit in faţa Marii Adunări Naţionale, cu ocazia supunerii spre aprobare a legii naţionalizării: "Trecerea mijloacelor de producţie in măinile statului este o necesitate, deoarece aceste arme economice se smulg din măinile acelora de la care am smuls armele politice."
Fără
