Faptul ca Romania este o tara cu multe probleme este o declaratie ce nu mai are nevoie de demonstratie. Economia nu s-a consolidat suficient pentru a putea fi perceputa la adapost de derapajele propriei conduceri. Oamenii nu au o cultura a participarii si a activismului civic pentru a se comporta cu demnitate in fata provocarilor. Iar institutiile importante, cele pe care le regasim pe primele locuri in sondaje (in frunte cu Biserica) reusesc sa se delimiteze foarte eficient de orice fel de responsabilitate sociala. Aceasta introducere este rezultatul incercarii de a face un pas inapoi si de a privi cu detasare imaginea de ansamblu. Viata politica ne ofera un spectacol ciudat, care cu greu poate avea o ratiune derivata din sensul real al politicii.

Ceea ce i s-a intamplat lui Decebal Traian (ce ironie ca acestuia sa ii urmeze un Dacian in functie!) este, cu siguranta, meritat. Spectacolul grotesc al urmasilor taranistilor arata nu nivelul la care politica a decazut, ci exact nivelul la care ea se afla. Televiziunea publica a facut, din acest punct de vedere, un serviciu public. Un gest insa inutil. El nu rezolva nimic la nivel juridic (singurul care poate crea dreptate) si nu creeaza mari surprize decat celor care erau cu adevarat rupti de realitate. Doar cei care credeau ca liberalii sunt mai curati si mai cinstiti decat cei din fosta guvernare au avut un soc. Discursul idealist al "revolutiei portocalii" a fost demontat total cu acest prilej. Abia acum, si nu cand s-a rupt Alianta, s-a produs marea dezamagire. In mod normal, cei care au fost surprinsi sa afle ca nivelul unui ministru este limitat de carnati si de bauturi distilate de casa, ca politicienii dreptei sunt si ei la fel de coruptibili ca si cei ai stangii ar trebui sa iasa din idealism si sa priveasca in jur. Ar avea ce vedea. Ar vedea ca au trecut aproape trei ani in care nu au avut nici drept