- Editorial - nr. 202 / 16 Octombrie, 2007 Este pentru a doua oara intr-o saptamana, cand, prin informatiile oferite de mass-media, romanii constata ca elevii (poate cei care se impaca mai mult cu cartea precum cainele cu sarea!) se plang ca ei invata prea mult, ca sunt surmenati de atata carte. Ei sunt revoltati! Ei protesteaza! Se tem ca, de atata munca, Doamne, fereste, se pot scranti de-a binelea! Dupa bunul lor plac, cam 50-60 la suta din materia care ar trebui insusita la diferite discipline scolare sa fie, asadar, eliminata, iar ce mai ramane sa fie predata doar in patru-cinci ore pe zi. La ce mai foloseste Istoria Romaniei? De ce sa mai invete ei, corect, limba oficiala a statului roman? De ce sa fie ei obligati sa mai invete despre Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Brancoveanu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Lucian Blaga sau despre Unirea de la 1 Decembrie 1918? Unii vor doar manuale alternative din care sa le zambeasca Andreea Esca, Tatulici si, daca se poate, vreun celebru manelist, in vecinatatea unui fel de Gigi Becali. Am urmarit, intr-una din zile, si reactia inspectorului scolar general Mircea Prozan, uimit si el de plangerile elevilor aflati cu "jalba-n protap" din cauza preamultului invatarii tocmai in ziua de azi, cand volumul de cunostinte, pentru un om al timpului, este tot mai mare, cand, pentru a reusi in viata, mai ales acum, la acest inceput de secol 21 si de mileniu trei, trebuie munca si iar munca. Pentru ca fara truda nu se mai face nimic! Fara multa truda, pe cai cinstite altfel nu te poti realiza. Incetul cu incetul, vremea unui Gigi Becali si a unui Dinu Patriciu, a tuturor Paturicilor, a noii ciocoimi imbogatite pe munca altora, prin smecherii si inginerii financiare postdecembriste, va ramane undeva in urma,ca ceva de domeniul trecutului. Va veni si timpul ca, pentru a fi un om realizat, o personalitate in viata, pentru a dovedi ce st