Obsesia antireferendara a majoritatii parlamentarilor romani da seama despre starea democratiei de la noi. si, mai ales ca democratia nu mai e chiar un subiect la moda, efortul sistematic depus pentru a reglementa si a re-reglementa domeniul de aplicare a referendumului tradeaza – mai mult decat o idee fixa – o aplecare spre un tip de guvernare partitocratica. Orice ar putea reduce controlul aproape absolut al partidelor este repede anihilat. Derivata din lupta pentru suprematie institutionala, batalia pentru referendum a cunoscut saptamana trecuta un nou episod. Daca scandalul Remes-Muresan-Ciorba nu ar fi devenit atat de suprarealist incat sa domine prin absurdul sau fragilul spatiu mediatic, atunci strania coincidenta ca in aceeasi zi – 9 octombrie – atat in Camera Deputatilor, cat si in Senat s-au adoptat amendamente la legea referendumului s-ar fi bucurat de ceva mai multa atentie. In Camera Deputatilor s-a desfasurat ultima etapa legislativa a amendamentului prin care se interzice organizarea simultana a referendumului si a altor tipuri de alegeri, iar in Senat, de data aceasta doar prima camera sesizata, s-a adoptat tacit un alt amendament prin care Guvernul primeste prerogative in privinta stabilirii datei la care va fi organizat referendumul convocat de presedinte. Intreaga operatiune descrie nu doar incercarea asidua de a limita atributiile prezidentiale pe alta cale decat reforma constitutionala, ci si marea neliniste pe care o provoaca alesilor orice forma de democratie cat de vag participativa.

si cum promisa reforma electorala a fost intarziata pana intr-acolo incat abia daca se mai poate realiza, referendumul privind scrutinul uninominal promis de Traian Basescu la sfarsitul lunii august pare mai sigur ca oricand. Cand Traian Basescu anunta ca, daca pana la 25 octombrie nu va fi promulgata noua lege electorala, va convoca un referendum la data ale