La 1900, efectele monetare ale României erau printre cel mai bine mai cotate în Europa. „Carol de aur“ era moneda de 20 de lei, iar valoarea ei nominală a intrat în folclor sub numele de „un pol“, sumă care putea rezolva atunci multe probleme, chiar şi peste graniţele României. Un leu aur era echivalent cu un franc francez. De aceea, în acele vremuri s-a născut o altă expresie, ceva mai puţin acceptabilă din punct de vedere social, ilustrată şi în
La 1900, efectele monetare ale României erau printre cel mai bine mai cotate în Europa. „Carol de aur“ era moneda de 20 de lei, iar valoarea ei nominală a intrat în folclor sub numele de „un pol“, sumă care putea rezolva atunci multe probleme, chiar şi peste graniţele României.
Un leu aur era echivalent cu un franc francez. De aceea, în acele vremuri s-a născut o altă expresie, ceva mai puţin acceptabilă din punct de vedere social, ilustrată şi în caricaturile din revista „Ghimpele“ (foto): „la francul şi cracul“ - când un franc nu reprezenta o sumă prea mare chiar şi pentru aceia care se distrau prin case de toleranţă de nivel mediu.
Revenind la efectele monetare româneşti ale începutului de veac XX, monedele de argint erau de 5 lei, 2 lei, 1 leu şi, respectiv, 50 de bani. Piesele de 10 bani, 5 bani, 2 bani şi 1 ban erau din aramă. Ca etalon de schimb, leul aur avea o paritate respectabilă: un florin austro-ungar valora 1,2 lei, iar o coroană, 1,1 lei. Moneda de aur germană, aceea de 20 de mărci - sau „dubla coroană“, cum se mai numea - valora 1,24 de lei aur. Cea mai puternică monedă de aur britanică era aceea de o liră sterlină, care se mai numea şi „suveran“ („sovereign“ în Marea Britanie) şi valora 1,25 de lei aur. Francul belgian era şi el convertibil în lei aur, moneda de 20 de franci aur valorând 1,20 de lei. „Polul“ elveţian din aur - a
