Deşi se ştia că activităţile uşoare, ca mersul pe jos sau munca prin casă, ajută la menţinerea greutăţii, se pare că nu e aşa. A merge pe jos până în staţia de autobuz sau a plimba câinele nu înseamnă mişcare. În anii ‘80, mişcarea era asociată cu senzaţia de arsură din muşchi. În zilele noastre, mişcarea înseamnă că nu trebuie să facem nimic ca să slăbim. De fapt, înseamnă că nu trebuie să mai facem deloc sport. Cercetătorii de la Colegiul American de Medicină Sportivă spun că oamenii trebuie să înteleagă că cele 30 de minute de mişcare zilnice recomandate de medici nu înseamnă 30 de minute de plimbare lejeră.

Un studiu efectuat recent a arătat că femeile care fac treabă în casă (dau cu aspiratorul sau şterg praful) sunt mai probabil să fie supraponderale decât cele care nu fac aceste lucruri. Astfel, cercetătorii avertizează că mişcarea trebuie privită altfel. Mai mult, ei sfătuiesc ca în loc de 30 de minute pe zi de mers, mai bine 15 minute de alergat intens.

Plimbările nu reduc riscul de infarct

Un alt studiu a fost făcut pentru a măsura nivelul de activitate a două mii de bărbaţi, cu vârste cuprinse între 40 şi 64 de ani, pe o perioadă de zece ani. Rezultatele au arătat că activităţile uşoare, ca plimbarea, nu reduc riscul decesului din cauza unui infarct. Pe de altă parte, în cazul activităţilor ca înotul, jogging-ul sau drumeţiile, riscul s-a redus considerabil. Cercetătorii spun că fiecare om are limitele lui şi tocmai de aceea este greu de făcut un program general. Totuşi, este recomandat ca atunci când se face mişcare să se facă o măsurare a efortului. Cea mai simplă metodă este prin supravegherea ritmului vorbirii. Dacă în timpul exerciţiului omul poate vorbi coerent, deşi respiră greu, înseamnă că acela este un exerciţiu de intensitate medie, iar ritmul poate fi menţinut până la 30 de minute.

Dacă exerciţiul este de intensitate m