Creşterea preţurilor la imobile a restrâns numărul celor care pot primi un împrumut suficient de mare. Majoritatea clienţilor potenţiali deja au credite. Radu Georgescu are 25 de ani şi un salariu care se apropie de 2.000 de euro, de la o firmă mare de IT. A vrut să-şi cumpere pe credit două apartamente într-un ansambu rezidenţial nou. Într-unul dorea să locuiască, iar pe celălalt ori să-l închirieze, ori să-l vândă în doi-trei ani cu un profit de 20.000 de euro.

Creşterea preţurilor la imobile a restrâns numărul celor care pot primi un împrumut suficient de mare. Majoritatea clienţilor potenţiali deja au credite.

Radu Georgescu are 25 de ani şi un salariu care se apropie de 2.000 de euro, de la o firmă mare de IT. A vrut să-şi cumpere pe credit două apartamente într-un ansambu rezidenţial nou. Într-unul dorea să locuiască, iar pe celălalt ori să-l închirieze, ori să-l vândă în doi-trei ani cu un profit de 20.000 de euro. Deocamdată, n-a primit credit decât pentru unul dintre apartamente, însă vânează momentul când va putea să-l ia şi pe al doilea.

În câţiva ani, cei ca Radu – cu venituri de câteva ori mai mari decât salariul mediu – vor fi principala sursă de creştere a portofoliului de credite pentru locuinţe, în ciuda faptului că plătesc deja rate.

„Preţurile la imobiliare trebuie să ţină pasul cu capacitatea de creditare a clienţilor“, susţine Sergiu Oprescu, preşedinte executiv Alpha Bank, avertizând că, în cazul în care costurile unei locuinţe cresc mai repede decât sumele ce pot fi împrumutate de bănci, numărul de noi clienţi se va reduce, iar băncile vor miza din ce în ce mai mult pe cei existenţi, cu venituri foarte mari.

În 2004, un apartament de două camere în Drumul Taberei sau Vitan costa 18.000 de euro, potrivit arhivei Neoge