Preambul Septembrie 2007, Bruxelles, sediul Comisiei Europene: o echipa de tehnicieni ai Comisiei examineaza progresele inregistrate de Romania si Bulgaria, inventariind restantele si semnaland riscurile, in dosarul atat de complicat al agriculturii. In mare, raportul este schitat, dar expertii sunt rigurosi, calculeaza, confrunta, evalueaza. Verifica la sange datele colectate din teren, le compara cu cele din raportul alcatuit in urma cu un an, mai exact in 26 septembrie 2006, cu cele din ultimul raport intocmit in iunie 2007 si le coroboreaza cu angajamentele inscrise in Tratatul de Aderare. Echipa care lucreaza la dosarul Romaniei a avut nevoie de date suplimentare, esantionul de control pentru identificarea parcelelor agricole in functie de care se vor face plati a fost marit de la 6% la 10%. Daca ar fi fost sa se ia dupa suprafetele declarate de producatorii agricoli, Romania ar avea o suprafata cu mult mai mare. Nici sistemul computerizat din cadrul Agentiei de Plati, prin care banii ar trebui sa ajunga in mana oamenilor, nu este pus la punct. Expertii europeni scot din raft Tratatul de Aderare si verifica prevederile Regulamentului nr. 1423/2006 al CE, adoptat in temeiul art. 37 al Tratatului: acolo sunt inscrise sanctiunile pentru nerespectarea graficului, anume, reducerea cu 25% a platilor, adica circa 100 milioane de euro. Expertii CE nu tin cont, nu e treaba lor ca in satele romanesti e jale, ca multi agricultori nu-si vor putea plati creditele, ca vor da faliment si ca nu vor avea cu ce sa insamanteze in toamna. Ei tin cont doar de faptul ca banii comunitari nu pot fi aruncati pe geam, asa incat, inainte de a inainta concluziile lor comisarului pe Agricultura, Mariann Fischer Boel, mai verifica o data. Septembrie 2007, Bucuresti, o cafenea din Piata Dorobanti: Ioan Avram Muresan si Decebal Traian Remes, un fost si un actual ministru al Agriculturii, se in