- Diverse - nr. 203 / 17 Octombrie, 2007 Participant fiind la un simpozion international care avea loc la Paris, cu trei ani in urma, intr-una din pauze un bun cunoscator al realitatilor romanesti postdecembriste s-a apropiat de mine, abordandu-ma cu o intrebare aparent minora, pentru unii, printre problemele atat de presante cu care Romania de azi se confrunta: "Scuzati ca va intreb: de ce Romania azi isi permite, in situatia in care se afla, sa plateasca nemunca?". Evident, intrebarea pare (si este!) oarecum chiar suparatoare, atingand si nuante interpretative privind amestecul unei persoane in treburile interne ale unui stat. Mi-am inchipuit ca interlocutorul meu face aluzie la felul de a fi al unora dintre romani, adica se referea la chiulangiii care trag mata de coada sau taie frunza la caini, conform sloganului "Ziua trece, leafa merge, noi cu drag muncim!". Nu, el nu se referea la banii statului care ajung de multe ori nemeritat in buzunarele unor slujbasi, ci la cu totul altceva: la anumite ajutoare cu destinatie sociala, sub forma legala exprimata prin sintagma "venitul minim garantat". Mi-am amintit de spusele lui trecand des, de cativa ani buni incoace, printr-un loc numit strada Pasunii, dintr-o zona targumureseana situata dincolo de Valea Rece. Cat vedeai cu ochii - pungi, hartii, zdrente, mizerie de nedescris, incat, pe unele portiuni, nici animalele nu mai aveau loc sa pasca. Or, gunoaiele acelea, murdaria, nu altii le-au imprastiat pe acolo, ci numai cei din Valea Rece. Le ceream candva celor in drept sa nu le mai dea nici un ban, pana ce nu curata locul pe care singuri l-au murdarit. Scriau ziarele, faceau cunoscut televiziunile si radioul ca, prin unele locuri din Romania, uneori acesti bani, luati din buzunarul nostru, se dadeau la insi care se prezentau sa-si ridice "ajutoarele" cu BMW-uri si Mercedes-uri! Cunosc galigani numai buni la lopata, la