Ca număr de conturi active la bursă, aproape sigur, în ultima vreme, am avut parte de o creştere, fapt îmbucurător. Nu este îmbucurător însă că din evoluţia pieţei în acest an transpare un comportament predominant de speculatori şi nu de investitori pe termen mediu şi lung. Jucătorii locali par să nu aibă iniţiative proprii de a intra la cumpărare sau la vânzare, ci doar încearcă să urmărescă mişcările investitorilor străini. De parcă investitorilor români le-ar

Ca număr de conturi active la bursă, aproape sigur, în ultima vreme, am avut parte de o creştere, fapt îmbucurător. Nu este îmbucurător însă că din evoluţia pieţei în acest an transpare un comportament predominant de speculatori şi nu de investitori pe termen mediu şi lung. Jucătorii locali par să nu aibă iniţiative proprii de a intra la cumpărare sau la vânzare, ci doar încearcă să urmărescă mişcările investitorilor străini. De parcă investitorilor români le-ar lipsi capacitatea de a raţiona, de a evalua titlurile tranzacţionate şi a se pronunţa asupra stării lor de subevaluare sau supraevaluare. Pur şi simplu, atunci când văd că străinii nu tranzacţionează în nici un fel, românii încremenesc în indecizie, la fel cum, în perioadele în care străinii, aparent, vând, românii se bulucesc să vândă şi ei, iar când există indicii că străinii cumpără, jucătorii autohtoni se reped, la rândul lor, pe poziţii de cumpărare.

De ce oare avem nevoie mereu să ne arate cineva direcţia în care să mergem? Un astfel de comportament este caracteristic mai degrabă speculatorilor. Aceştia iau poziţii în piaţă doar în funcţie de direcţia pe termen scurt pe care o intuiesc, ca urmare a prezenţei în piaţă a unui alt jucător puternic, fie el cumpărător, fie vânzător. Pentru că tranzacţionează pe orizonturi foarte scurte de timp, începând de la două-trei zile şi până la maximum do