Duminica, m-au sunat cativa ziaristi din Romania, intrebandu-ma cum as comenta incidentul de la Vama Leuseni, acolo unde granicerii moldoveni au impiedicat vineri, 12 octombrie, sa intre in Moldova delegatiile oficiale din Bacau, Navodari si Targu-Mures, cerandu-le scrisori de invitatie, in original, din partea primarului Dorin Chirtoaca. Pentru ca nu eram la Chisinau si aveam o legatura proasta pe mobil, mi-am zis sa ma pronunt in acest colt de pagina. Marturisesc ca intrebarea ce mi s-a pus mi s-a parut cumva superflua, chiar m-a exasperat. Mai precis, m-a exasperat situatia care o provocase. Cum sa comentezi o emanatie a viscerelor, cum sa teoretizezi pe marginea unui abis al constiintei? Toate comentariile s-au facut de mult, frizeaza autopastisa, enerveaza. De-acum incolo, nu analistul politic trebuie convocat sa dea explicatii, ci psihanalistul, specialistul in diagnoza clinica. A diseca subtil, brodand perifraze, alegand eufemisme si sintagme corecte politic, inseamna a face jocul celor care au planificat diversiunea ordinara de la Leuseni, ca si multe alte derapaje in relatiile moldo-romane dupa 2001.
Acum trei saptamani, intr-o emisiune televizata, Sergiu Mocanu, fost consilier prezidential "cu misiuni speciale", recunostea ca nu a reusit sa descifreze resorturile pornirilor antiromanesti ale presedintelui Voronin. "Se pare ca la mijloc este ceva personal, o amintire din copilarie, un fel de atavism intratabil..." Asadar, o persoana inalt indrituita isi proiecteaza propriile complexe inavuabile asupra tarii pe care o conduce, dupa ce a luptat impotriva "nationalistilor romani" din Basarabia, din postura de general de militie sovietic. Revarsarile sistematice de ura ale dlui Voronin la adresa Romaniei vestejesc o data in plus justificarile acelor fruntasi din Opozitia basarabeana care l-au votat pe 4 aprilie 2005, sedusi de vopsirea in "portocaliu"
